EC-ISFVS · Modulul 1
Pregătirea semifabricatului, colorarea suprafeței, trasarea liniilor și marcarea cu punctatorul.
Lecția 1.14
Trasarea marchează precis contururile și dimensiunile pieselor pe materialele brute.
Rolul trasării
Procesul de trasare reprezintă o etapă fundamentală în prelucrarea mecanică, având ca scop marcarea precisă a contururilor și a dimensiunilor pieselor pe materialele brute.
Acest proces este esențial pentru asigurarea preciziei în fabricație și pentru evitarea pierderilor de material.
Ruta procesului
Se analizează desenul piesei finite, se identifică particularitățile constructive și se elaborează planul de realizare a trasării.
Suprafețele semifabricatului se curăță de bavuri, calamină, coroziune, ulei și impurități, folosind cârpe și perii de sârmă.
Colorarea suprafeței
După curățare, suprafața trebuie colorată astfel încât urmele acului de trasat și ale punctatorului să devină cât mai vizibile. Colorarea se poate realiza prin următoarele procedee:
Dacă rizurile de trasare se văd bine pe suprafața trasată, trasarea poate fi realizată și fără acoperirea suprafeței cu vopsea.
Executarea trasării
Acul de trasat trebuie ținut ușor înclinat față de muchia inferioară a riglei, iar vârful său trebuie strâns de această muchie. Acul se înclină și în direcția deplasării, pentru ca vârful să nu se agațe de materialul piesei.
Linia trasată se obține dintr-o singură deplasare continuă, acul fiind apăsat ușor și uniform.
Se determină baza de trasare: punctele inițiale, dreptele sau suprafețele de la care se înscriu dimensiunile piesei. Ca bază pot fi folosite muchiile exterioare ale semifabricatului, suprafețele prelucrate, axele de simetrie sau liniile centrale ale pieselor simetrice.
În primul rând se imprimă liniile orizontale, apoi cele verticale și înclinate, iar la final arcurile și cercurile.
La transmiterea cotelor, în punctul inițial se execută o poansonare, astfel încât piciorul compasului să nu alunece pe suprafața piesei.
Construcții geometrice
La împărțirea segmentului în părți se disting două cazuri:
Poziția liniei înclinate poate fi dată prin unghiul față de o dreaptă, prin cotele a două catete sau prin înclinația ei. Pentru construcții aproximative se pot folosi echerul reglabil, raportorul sau echerul obișnuit.
Liniile paralele se imprimă cu ajutorul echerului cu poliță în „T”, prin însemnările realizate la distanțele stabilite la începutul și sfârșitul fiecărei linii.
Punctare
Urmele lăsate de acul de trasat sunt subțiri și se pot șterge în timpul lucrului. De aceea, din loc în loc se bate câte un punct mai adânc pe linia trasată, folosind punctatorul.
Punctele se bat la distanță egală. La intersecția a două linii și în centrele cercurilor se bate numai câte un punct. Pe liniile curbe, punctele se bat mai des pentru a se observa mai bine forma liniei.
Distanța dintre puncte trebuie să fie de 25–150 mm pentru linii drepte și de 5–10 mm pentru rotunjiri și unghiuri.
Verificare