Spălarea, purjarea și testarea la presiune a sistemelor de încălzire/răcire și ITG: proceduri pentru curățarea și etanșeitatea instalațiilor

9.8.1. Spălarea instalației (curățarea circuitelor)

Spălarea, purjarea și testarea la presiune sunt proceduri obligatorii care se efectuează la finalizarea oricărei instalații noi de încălzire/răcire sau a instalațiilor IGT (instalații geotermale) înainte de punerea în funcțiune finală.

Aceste etape asigură curățarea sistemului de impurități, funcționarea corectă a acestuia și verificarea etanșeității. Nerespectarea lor poate duce la avarii premature ale pompelor de circulație, ale schimbătoarelor de căldură și la pierderea garanției.

Scopul spălării este de a îndepărta din interiorul conductelor reziduurile rămase de la montaj: așchii metalice, flux de lipire, uleiuri, praf și alte depuneri.

Spălarea instalației cu apă curată sau soluții dedicate este necesară pentru eliminarea resturilor provenite din montaj: particule metalice, pilitură, depuneri, impurități sau urme de materiale de etanșare. O instalație necurățată poate duce la înfundarea supapelor, deteriorarea pompelor de circulație și reducerea eficienței schimbătorului de căldură. Procedura se efectuează prin recirculare la debit ridicat până la clarificarea completă a fluidului evacuat.

Utilizarea substanțelor chimice de curățare (acolo unde este permis) poate fi necesară în cazul depunerilor persistente, al sistemelor vechi sau al circuitelor care necesită degresare. Produsele chimice trebuie alese conform recomandărilor producătorilor și manipulate cu echipament de protecție adecvat. După curățare, instalația trebuie clătită temeinic pentru a elimina complet reziduurile.

Procedura

• Spălare inițială cu apă: Instalația este umplută cu apă și circulată la viteză mare pentru a antrena impuritățile. Apa murdară este evacuată prin punctele de drenaj.
• Spălare chimică (dacă este necesar): Pentru instalațiile vechi sau cele care prezintă deja urme avansate de coroziune, se pot folosi soluții chimice de curățare/decapare. Acestea dizolvă depunerile de nămol, rugină și calcar.
• Neutralizare și clătire finală: După spălarea chimică, soluția este neutralizată și clătită din nou cu apă curată până când apa evacuată este limpede.

De ce este importantă?

Impuritățile blochează filtrele, uzează prematur pompele și, cel mai important, pot înfunda schimbătorul de căldură al pompei de căldură, reducând drastic eficiența transferului termic.

9.8.2. Testarea la presiune (verificarea etanșeității)

Această procedură este esențială pentru a garanta că nu există pierderi de fluid la îmbinări (lipituri, flanșe, fitinguri) și că instalația poate suporta presiunile de operare la cald. Testarea instalației la presiune (proba de presiune) este una dintre cele mai importante verificări pentru confirmarea etanșeității și rezistenței mecanice a instalației. Proba se realizează cu apă rece, crescând treptat presiunea până la valoarea stabilită în proiect (de regulă, 1,5 × presiunea de lucru pentru instalațiile hidraulice). Presiunea trebuie menținută un interval specificat, timp în care se inspectează vizual toate îmbinările, robinetele și componentele pentru detectarea scurgerilor sau a deformărilor.

• Monitorizarea presiunii pe durata testului permite identificarea rapidă a neconformităților. O scădere a presiunii indică existența unor pierderi fie la îmbinări, fie la o componentă defectă. Toate neconformitățile trebuie remediate înainte de repetarea testului și de continuarea etapelor de instalare.
• Verificarea elementelor de siguranță în timpul probelor – precum supapele de siguranță, aerisitoarele automate, manometrele și vasele de expansiune – este esențială pentru confirmarea funcționării corecte. Orice componentă defectă trebuie înlocuită sau reparată înainte de punerea în funcțiune a sistemului.

• Întocmirea raportului de testare și înregistrarea parametrilor reprezintă ultima etapă a procedurii. Documentația trebuie să includă presiunea de test, durata menținerii, observațiile privind eventualele scurgeri și confirmarea finală a etanșeității. Acest raport devine parte integrantă a documentelor de conformitate și este necesar pentru predarea instalației către beneficiar.

Procedura

• Izolarea circuitului: Instalația este izolată de sursa de căldură/răcire și de vasele de expansiune.
• Presurizarea: Se folosește o pompă manuală sau electrică de testare pentru a ridica presiunea în circuit la o valoare superioară presiunii normale de lucru (de obicei, de 1,5 ori presiunea de operare specificată în proiect).
• Monitorizarea: Presiunea este menținută pentru o perioadă specificată (de la 30 de minute până la câteva ore sau chiar o zi, în funcție de normative).
• Inspecția vizuală: Se verifică vizual fiecare îmbinare, fiting și robinet pentru a depista scurgeri.
• Validarea: Dacă presiunea rămâne constantă în intervalul de timp stabilit și nu sunt depistate scurgeri, testul este considerat reușit. Dacă există scăderi de presiune, defecțiunile trebuie reparate și testul reluat.

9.8.3. Purjarea instalației (dezaerisirea)

Purjarea (sau dezaerisirea) are ca scop eliminarea completă a aerului rămas în sistem după umplere și testare. Purjarea aerului din instalațiile de încălzire/răcire este o etapă obligatorie pentru prevenirea fenomenelor de cavitație, a pierderilor de performanță și a zgomotelor în circulație. Aerul aflat în sistem reduce debitul fluidului termic și poate deteriora pompele sau schimbătoarele de căldură. Purjarea se efectuează prin aerisitoarele manuale sau automate până când circulația devine stabilă și fără bule de aer.

Umplerea instalației cu fluid termic (apă sau amestec apă–glicol) se realizează controlat, respectând presiunea de proiect și concentrația necesară de agent antigel. Fluidul introdus trebuie să fie curat și filtrat pentru a preveni contaminările. Umplerea incorectă poate duce la variații de presiune, blocaje sau defecte ale pompelor de circulație.

Procedura

• Umplerea controlată: Sistemul este umplut lent cu agentul termic final (apă tratată sau amestec apă-glicol), permițând aerului să iasă prin punctele superioare.
• Utilizarea aerisitoarelor: Se folosesc aerisitoare manuale sau automate instalate în punctele cele mai înalte ale instalației (de exemplu, pe radiatoare, pe distribuitoare sau pe puffer).
• Circulație și repetare: Pompa de circulație este pornită pentru a mișca fluidul prin sistem, forțând aerul rămas spre punctele de purjare. Procesul se repetă până când nu mai iese aer din instalație.

De ce este importantă?

Pungile de aer (aer în instalație) provoacă zgomote (bolboroseală), funcționare ineficientă a pompelor, coroziune internă și zone reci în sistemele de încălzire (radiatoare care nu se încălzesc complet). Respectarea acestor proceduri este reglementată de normative tehnice naționale, cum ar fi Normativul I13-2015 pentru instalațiile de încălzire.