Electrotraumatismul în mediul de muncă: cauze, surse și efectele curentului electric asupra organismului uman

2.8.1. Electrocutarea

Electrocutarea reprezintă unul dintre cele mai severe riscuri profesionale în domeniile tehnice, în special în activitățile care implică instalații electrice, echipamente sub tensiune sau lucrări de mentenanță. În sectorul energetic și, în mod deosebit, în domeniul surselor de energie regenerabilă (SER), unde se utilizează sisteme complexe de conversie și distribuție a energiei, acest risc este permanent și necesită un nivel ridicat de prevenție și control.

Electrotraumatismul apare atunci când curentul electric traversează corpul uman, afectând funcționarea normală a organismului. Gravitatea consecințelor depinde de mai mulți factori:

• intensitatea curentului;
• durata contactului;
• traseul prin corp:
• condițiile de mediu.

Un aspect deosebit de periculos este faptul că elementele aflate sub tensiune nu sunt întotdeauna vizibile sau detectabile, iar reacția organismului apare doar în momentul contactului.

Chiar și valori mici ale curentului pot fi percepute de organism, însă, pe măsură ce intensitatea crește, efectele devin din ce în ce mai grave. Curentul poate provoca contracții musculare involuntare, care împiedică desprinderea de sursa de tensiune, iar la valori mai ridicate poate afecta funcționarea inimii și a sistemului respirator, conducând la situații critice sau fatale. Din acest motiv, controlul expunerii la curent electric este esențial în orice activitate profesională.

Electrocutarea poate apărea în diverse situații:

• atingerea directă a părților conductoare;
• defecte de izolație care pun sub tensiune carcasele metalice;
• apropierea de instalații de înaltă tensiune;
• apariția tensiunii de pas sau influența arcului electric și a descărcărilor atmosferice.

Cauzele electrotraumatismului în activitatea de producție. Analiza accidentelor produse de curentul electric a permis determinarea următoarelor cauze ale acestora:

• încălcarea regulilor de construcție a instalațiilor electrice, regulilor de exploatare a acestora, cerințelor, normelor și regulilor de securitate;
• organizarea incorectă a muncii;
• lucrul mașinilor și mecanismelor în zonele de protecție a rețelelor electrice;
• atingerea părților metalice ce au nimerit sub tensiune în urma unor defecte de izolație;
• folosirea utilajului electric, conductoarelor, cablurilor, sculelor electrice defectate;
• repararea conductorului neutru fără deconectarea rețelei monofazice;
• executarea lucrărilor în instalațiile ce se află sub tensiune;
• folosirea tipurilor de conductoare și cabluri ce nu corespund tensiunilor utilizate, punerea lor incorectă sub tensiune;
• alimentarea mai multor consumatori de la un dispozitiv de pornire cu protecție prin siguranțe calculate pentru cel mai puternic consumator;
• executarea dispozitivului de punere la pământ cu abateri de la normele tehnice, ruperea conductorului de legare la pământ, legarea incorectă la pământ a conductorului nul;
• lăsarea sub tensiune a consumatorilor în timpul liber;
• executarea lucrărilor fără mijloace individuale de protecție împotriva electrocutărilor sau folosirea mijloacelor cu termenul de probare expirat;
• abandonarea probărilor periodice ale utilajului, a controlului rezistenței izolației și dispozitivului de punere la pământ;
• instruirea necorespunzătoare, controlul întârziat al cunoștințelor și al atribuirii grupelor de calificare vizând tehnica securității personalului ce deservește instalațiile electrice.

Majoritatea accidentelor se produc în instalațiile cu tensiunea până la 1.000 V, care au o răspândire mai largă și sunt deservite de un personal mai puțin calificat. De asemenea, o mare parte dintre accidente sunt cauzate de erori umane, organizarea defectuoasă a lucrărilor, utilizarea echipamentelor necorespunzătoare sau lipsa instruirii adecvate.

Curentul electric acționează asupra organismului prin mai multe mecanisme:

• efect termic (arsuri);
• efect chimic (modificarea compoziției lichidelor din organism);
• efect biologic (perturbarea sistemului nervos și a funcțiilor vitale).

Aceste efecte pot duce la leziuni locale sau la șoc electric, care, în formele severe, poate provoca stop cardio-respirator.

Pentru prevenirea electrocutării, se aplică un ansamblu de măsuri tehnice și organizatorice. Măsurile tehnice includ:

• izolarea părților active;
• împământarea instalațiilor;
• utilizarea dispozitivelor de protecție automată;
• verificarea periodică a echipamentelor.

Măsurile organizatorice vizează:

• instruirea personalului;
• semnalizarea zonelor periculoase;
• utilizarea procedurilor de lucru sigure;
• controlul accesului la instalații.

De asemenea, utilizarea echipamentului individual de protecție (mănuși electroizolante, încălțăminte dielectrică, scule izolate) este esențială în activitățile cu risc.

2.8.2. Clasificarea încăperilor și locurilor de muncă în funcție de riscul de electrocutare

Riscul de electrocutare într-un mediu de lucru nu este determinat doar de existența instalațiilor electrice, ci mai ales de condițiile de mediu și de modul de organizare a activităților. Factori precum umiditatea, temperatura, prezența suprafețelor conductoare sau a substanțelor corozive pot spori semnificativ pericolul electric. Din acest motiv, normele de securitate electrică prevăd clasificarea încăperilor și a locurilor de muncă în funcție de nivelul de risc pentru a putea aplica măsuri adecvate de protecție.

Categorii de încăperi în funcție de risc

Conform reglementărilor tehnice, spațiile de lucru se împart în trei categorii principale:

1. Încăperi fără pericol sporit de electrocutare

Acestea sunt spații în care nu există factori de risc suplimentari. Condițiile de mediu sunt normale, fără umiditate ridicată, praf conductibil sau suprafețe conductoare. Riscul de electrocutare este relativ redus, însă măsurile de protecție de bază rămân obligatorii.

2. Încăperi cu pericol sporit de electrocutare

• Aceste spații sunt caracterizate de prezența unor factori care pot favoriza trecerea curentului electric prin corpul uman, precum:

• umiditate ridicată (peste 75%);
• praf conductibil;
• pardoseli conductoare (metal, beton, sol umed);
• temperaturi ridicate pe perioade îndelungate;
• posibilitatea atingerii simultane a unor elemente metalice legate la pământ și a unor echipamente electrice.

În astfel de condiții, riscul crește considerabil, iar măsurile de protecție trebuie intensificate.

3. Încăperi extrem de periculoase

• Acestea prezintă condiții severe, care amplifică riscul electric:

• umiditate foarte ridicată (peste 95%), cu condens pe suprafețe;
• medii chimice agresive sau corozive care pot deteriora izolațiile;
• combinația mai multor factori de risc din categoria precedentă.

În aceste spații, sunt necesare măsuri stricte de protecție și control permanent al condițiilor de lucru.

Importanța clasificării în securitatea electrică

Clasificarea corectă a încăperilor nu este doar o cerință formală, ci un instrument esențial pentru prevenirea accidentelor. Aceasta permite adaptarea sistemelor electrice și a măsurilor de protecție la condițiile reale de lucru.

În funcție de categoria de risc, se stabilesc:

• tipul echipamentelor electrice admise și gradul lor de protecție (IP);
• necesitatea utilizării tensiunilor reduse de protecție;
• aplicarea sistemelor de împământare și protecție diferențială (RCD);
• nivelul de izolație și protecție al instalațiilor;
• cerințele privind monitorizarea și întreținerea echipamentelor.

Impactul asupra organizării activităților

Clasificarea influențează direct modul de organizare a lucrărilor electrice. În funcție de nivelul de risc, se stabilesc:

• cerințele de calificare și autorizare a personalului;
• necesitatea supravegherii lucrărilor;
• tipul echipamentului individual de protecție utilizat;
• aplicarea procedurilor stricte de deconectare, blocare și verificare a absenței tensiunii (LOTO).

În mediile cu risc ridicat, lucrările trebuie planificate cu rigurozitate, iar accesul este limitat doar la personal instruit.

Clasificarea încăperilor și a locurilor de muncă în funcție de riscul de electrocutare reprezintă un element fundamental al securității în muncă. Prin identificarea corectă a condițiilor de mediu și aplicarea măsurilor tehnice și organizatorice corespunzătoare, se reduce semnificativ probabilitatea producerii accidentelor electrice.

Respectarea acestor principii contribuie nu doar la conformitatea legală, ci mai ales la protejarea vieții și sănătății lucrătorilor, în special în domenii tehnice complexe, precum cel al energiei și al instalațiilor din surse regenerabile.