Modulul 2

2.1.1. Noțiuni generale despre securitatea și sănătatea în muncă

Securitatea și sănătatea în muncă reprezintă un domeniu esențial al activității profesionale, având rolul de a asigura protecția vieții, sănătății și integrității fizice și psihice a lucrătorilor în timpul desfășurării activităților de muncă. Orice activitate profesională implică anumite riscuri, iar cunoașterea și respectarea normelor de securitate și sănătate în muncă contribuie la prevenirea accidentelor și a îmbolnăvirilor profesionale. Prin securitate și sănătate în muncă se înțelege totalitatea măsurilor, regulilor și acțiunilor organizatorice, tehnice și sanitare aplicate pentru a crea condiții de muncă sigure și pentru a preveni producerea accidentelor de muncă. Aceste măsuri sunt reglementate prin legislație și trebuie respectate de către toți participanții la procesul de muncă: angajatori, conducători și lucrători.

Un element important al securității și sănătății în muncă îl constituie identificarea riscurilor profesionale. Riscul profesional reprezintă probabilitatea ca un lucrător să sufere o vătămare în timpul activității. În domeniul lucrărilor electrice, riscurile pot include electrocutarea, incendiile, căderea de la înălțime, lovirile sau tăieturile. De aceea, este necesară respectarea strictă a regulilor de lucru și utilizarea echipamentelor de protecție.

Securitatea şi sănătatea în muncă (SSM) reprezintă un ansamblu de activităţi de ordin social-economic, organizatoric, tehnic, tehnologic, igienic şi profilactic-curativ, având drept scop crearea şi asigurarea celor mai bune condiţii pentru o muncă înalt productivă, protecția vieţii, sănătăţii, integrității fizice şi psihice a lucrătorilor. Nu există procese de producţie sau lucrări care să nu fie însoțite de anumiţi factori de risc profesional. Sarcina fundamentală a activităților de SSM este reducerea la minimum a probabilității afectării sau îmbolnăvirii lucrătorilor şi, concomitent, crearea confortului în activitatea de muncă.

Condiţiile reale de muncă sunt caracterizate, de regulă, de existența anumitor factori de risc, care prezintă pericol de accidentare sau de îmbolnăvire a lucrătorilor. Convențional, factorii (riscurile) de producţie pot fi divizați în două categorii: factori de producţie periculoşi; factori de producţie vătămători (nocivi). Factor de producţie periculos este numit factorul de producţie care, acționând asupra lucrătorului, în anumite condiţii, provoacă traume sau înrăutățirea bruscă a stării de sănătate. Factor de producţie nociv este numit factorul de producţie care, acţionând asupra lucrătorului în anumite condiţii, provoacă îmbolnăvire sau scăderea capacităţii de muncă.

2.1.2. Cadrul legislativ și normativ în domeniul securității și sănătății în muncă în Republica Moldova

Securitatea și sănătatea în muncă (SSM) în Republica Moldova este reglementată printr-un ansamblu de acte legislative și normative, care stabilesc obligațiile angajatorilor și ale lucrătorilor, precum și măsurile necesare pentru prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale. Acest cadru juridic are scopul de a garanta condiții de muncă sigure și de a proteja viața și sănătatea persoanelor încadrate în muncă.

Documentul de bază în domeniu este Legea securității și sănătății în muncă nr. 186-XVI din 10 iulie 2008, care stabilește principiile generale privind prevenirea riscurilor profesionale, informarea și instruirea lucrătorilor, organizarea activităților de protecție și responsabilitățile părților implicate în procesul de muncă. Această lege prevede că angajatorul este obligat să asigure securitatea și sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă.

Un alt act normativ important este Codul muncii al Republicii Moldova, care include prevederi referitoare la condițiile de muncă, instruirea în domeniul SSM, drepturile și obligațiile salariaților și angajatorilor, precum și răspunderea pentru încălcarea normelor de securitate. Aplicarea practică a prevederilor legale este detaliată prin hotărâri de guvern, regulamente și instrucțiuni specifice domeniilor de activitate. Acestea stabilesc cerințe concrete privind organizarea instruirii în domeniul SSM, evaluarea riscurilor profesionale, acordarea echipamentului individual de protecție, investigarea accidentelor de muncă și raportarea acestora.

Acte legislative și normative:

• Legea securității și sănătății în muncă nr. 186-XVI din 10.07.2008 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr. 143-144, art. 587).
• Hotărârea Guvernului nr. 353 din 05.05.2010 „Cerințele minime de securitate și sănătate la locul de muncă”.
• Hotărârea Guvernului nr. 603 din 11.08.2011 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru folosirea de către lucrători a echipamentului de muncă la locul de muncă. Publicată la 19-08-2011 în Monitorul Oficial nr. 135-138, art. 676.
• Directiva Parlamentului European și a Consiliului 2009/104/CE din 16 septembrie 2009 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru folosirea de către lucrători a echipamentului de muncă la locul de muncă (Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 260/5 din 3.10.2009).
• Legea nr. 756-XIV din 24.12.1999 a asigurării pentru accidente de muncă și boli profesionale, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2000, nr. 31-33, art. 192.
• Legea nr. 1515 din 16.06.1993 privind protecția mediului înconjurător.
• Legea privind apărarea împotriva incendiilor nr. 267-XIII din 9 noiembrie 1994.
• Hotărârea Guvernului nr. 95 din 05.02.2009 pentru aprobarea unor acte normative privind implementarea Legii securității și sănătății în muncă nr. 186-XVI din 10 iulie 2008.
• Ordinul ANSA nr. 170 din 17.10.2013 cu privire la aprobarea Instrucțiunilor în domeniul securității și sănătății în muncă.
• Hotărârea Guvernului nr. 1159 din 24.10.2007 cu privire la aprobarea Reglementării tehnice „Reguli generale de apărare împotriva incendiilor în Republica Moldova” RT DSE 1.01-2005.
• Hotărârea Guvernului nr. 584 din 12.05.2016 privind Cerințele minime de securitate și sănătate în muncă pentru manipularea manuală a încărcăturilor care prezintă riscuri pentru lucrători, în special de producere a unor afecțiuni dorsolombare, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2016, nr. 134-139, art. 642.
• NCM A.08.02.2014. Securitatea și sănătatea muncii în construcții;
• Hotărârea Guvernului nr. 80 din 09.02.2012 privind Cerințele minime de securitate și sănătate pentru șantierele temporare sau mobile.
• Hotărârea Guvernului nr. 244 din 08.04.2013 privind aprobarea Cerințelor minime pentru protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la azbest la locul de muncă.
• Hotărârea Guvernului nr. 324 din 30.05.2013 cu privire la aprobarea Regulamentului sanitar privind cerințele de sănătate și securitate pentru asigurarea protecției lucrătorilor împotriva riscurilor legate de prezența agenților chimici la locul de muncă.
• Hotărârea Guvernului nr. 918 din 18.11.2013 privind Cerințele minime pentru semnalizarea de securitate și sănătate la locul de muncă.
• Hotărârea Guvernului nr. 362 din 27.05.2014 cu privire la aprobarea Cerințelor minime privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor pentru sănătatea și securitatea lor generate sau care pot fi generate de expunerea la zgomot, în special împotriva riscurilor pentru auz.
• Hotărârea Guvernului nr. 589 din 12.05.2016 privind Cerințele minime de securitate și sănătate în muncă referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de vibrațiile mecanice.
• Hotărârea Guvernului nr. 1408 din 27.12.2016 privind Cerințele minime de securitate și sănătate în muncă pentru protecția salariatelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează.
• Hotărârea Guvernului nr. 775 din 02.10.2017 pentru aprobarea Regulamentului sanitar privind protecția sănătății lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți cancerigeni sau mutageni la locul de muncă.
• Hotărârea Guvernului nr. 1361 din 22.12.2005 pentru aprobarea Regulamentului privind modul de cercetare a accidentelor de muncă.
• Hotărârea Guvernului nr. 95 din 05.02.2009 pentru aprobarea Regulamentului privind modul de organizare a activității de protecție a lucrătorilor la locul de muncă și prevenire a riscurilor profesionale.
• Hotărârea Guvernului nr. 1025 din 07.09.2016 pentru aprobarea Regulamentului sanitar privind supravegherea sănătății persoanelor expuse acțiunii factorilor profesionali de risc.

2.1.3. Politica statului în domeniul securității și sănătății în muncă (SSM)

Politica statului în domeniul securității și sănătății în muncă reprezintă totalitatea acțiunilor, strategiilor și măsurilor adoptate la nivel național pentru crearea unor condiții de muncă sigure și sănătoase pentru toți lucrătorii.

Legea securității şi sănătăţii în muncă nr. 186-XVI din 10 iulie 2008

Politica statului în domeniul securității şi sănătăţii în muncă se elaborează şi se reexaminează cu consultarea patronatelor şi a sindicatelor, ținând cont de evoluția reglementărilor internaționale în acest domeniu şi de progresul tehnic. Politica statului în domeniul securității şi sănătăţii în muncă include următoarele sfere de acțiune, în măsura în care ele afectează securitatea şi sănătatea lucrătorilor, mediul de lucru:

• conceperea, încercarea, alegerea, înlocuirea, instalarea, amenajarea, utilizarea şi întreținerea componentelor materiale ale muncii (locurile de muncă, mediul de lucru, uneltele, mașinile şi materialele, substanțele şi agenții chimici, fizici şi biologici, procedeele de lucru);
• legăturile care există între componentele materiale ale muncii şi persoanele care execută sau supervizează munca, precum şi adaptarea mașinilor, materialelor, timpului de muncă, organizării muncii şi procedeelor de lucru la capacitățile fizice şi mintale ale lucrătorilor;
• instruirea, inclusiv instruirea periodică, calificarea şi motivația lucrătorilor care participă, cu un titlu sau altul, la atingerea nivelurilor suficiente de securitate şi sănătate în muncă;
• comunicarea şi cooperarea în domeniul securității şi sănătăţii în muncă la toate nivelurile, de la nivelul grupului de lucru, nivelul unității până la nivelul național.

Guvernul aprobă cerințele minime de securitate şi sănătate în muncă la locul de muncă pentru protecția lucrătorilor în anumite activităţi complexe, pentru folosirea echipamentelor de lucru şi a echipamentelor individuale de protecție. Ministerul Muncii, Protecției Sociale şi Familiei este organul central de specialitate al administrației publice care coordonează securitatea şi sănătatea în muncă (art. 7). Controlul aplicării de către angajatori a Legii securității şi sănătăţii în muncă nr. 186-XVI din 10 iulie 2008 şi a altor acte normative de securitate şi sănătate în muncă este exercitat de Inspecția Muncii.

Direcțiile principale ale politicii de stat în domeniul protecției muncii sunt: asigurarea priorității privind păstrarea vieţii şi sănătăţii salariaților; emiterea şi aplicarea actelor normative privind protecția muncii; coordonarea activităților în domeniul protecției muncii şi al mediului; supravegherea şi controlul de stat asupra respectării actelor normative în domeniul protecţiei muncii; sprijinirea controlului obștesc asupra respectării drepturilor şi intereselor legitime ale salariaților în domeniul protecţiei muncii; cercetarea şi evidența accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale; apărarea intereselor legitime ale salariaților care au avut de suferit în urma accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, precum şi ale membrilor familiilor lor, prin asigurarea socială obligatorie contra accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale; stabilirea compensațiilor pentru munca în condiţii grele, vătămătoare şi/sau periculoase ce nu pot fi înlăturate în condițiile nivelului tehnic actual al producției şi al organizării muncii; propagarea experienței avansate în domeniul protecţiei muncii; participarea autorităților publice la realizarea măsurilor de protecție a muncii; pregătirea şi reciclarea specialiștilor în domeniul protecţiei muncii; organizarea evidenței statistice de stat privind condițiile de muncă, accidentele de muncă, bolile profesionale şi consecințele materiale ale acestora; asigurarea funcționării sistemului informațional unic în domeniul protecţiei muncii; colaborarea internațională în domeniul protecţiei muncii; contribuirea la crearea condițiilor de muncă nepericuloase, la elaborarea şi utilizarea tehnicii şi a tehnologiilor nepericuloase, la producerea mijloacelor de protecție individuală şi colectivă a salariaților; reglementarea asigurării salariaților cu echipament de protecție individuală şi colectivă, cu încăperi şi instalații sanitar-sociale, cu mijloace curativ-profilactice din contul angajatorului. Realizarea direcțiilor principale ale politicii de stat în domeniul protecției muncii se asigură prin acțiuni coordonate ale autorităţilor publice centrale şi locale, ale patronatelor, sindicatelor, angajatorilor, reprezentanților salariaţilor. Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei exercită coordonarea activităţii de protecţie a muncii în Republica Moldova.

2.1.4. Importanța securității și sănătății în muncă pentru tehnicianul instalațiilor de producere a energiei din surse de energie regenerabilă (SER)

Securitatea și sănătatea în muncă reprezintă o componentă fundamentală a activității tehnicianului pentru instalații de producere a energiei din surse de energie regenerabilă. Activitatea în acest domeniu presupune lucrul cu echipamente electrice, mecanice și electronice complexe, amplasate adesea la înălțime sau în condiții de mediu variate, ceea ce implică existența unor riscuri profesionale semnificative. Respectarea normelor de securitate și sănătate în muncă este esențială pentru prevenirea accidentelor de muncă și a incidentelor tehnice. Tehnicianul care activează în domeniul energiei regenerabile lucrează frecvent cu instalații fotovoltaice, turbine eoliene, sisteme de stocare a energiei și alte echipamente electrice care pot genera pericole precum electrocutarea, arsurile electrice, căderea de la înălțime sau accidentele mecanice. Aplicarea corectă a regulilor de securitate contribuie la reducerea acestor riscuri și la desfășurarea activităților în condiții sigure. Activitatea tehnicianului SER este reglementată de cadrul legislativ național în domeniul securității și sănătății în muncă, în special de:

• Legea securității și sănătății în muncă nr. 186-XVI din 10.07.2008, care stabilește principiile generale de prevenire a riscurilor profesionale și obligațiile angajatorilor și lucrătorilor;
• Codul muncii al Republicii Moldova, care reglementează drepturile și obligațiile părților în raporturile de muncă;
• hotărârile de guvern privind instruirea lucrătorilor în domeniul SSM și cercetarea accidentelor de muncă;
• reglementările tehnice privind exploatarea instalațiilor electrice și lucrările în instalații electrice sub tensiune sau scoase de sub tensiune;
• Legea nr. 10/2016 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, care stabilește cadrul general pentru dezvoltarea și exploatarea instalațiilor SER;
• normele tehnice și regulamentele privind racordarea la rețelele electrice și exploatarea centralelor electrice.

În domeniul energiei regenerabile, tehnicianul poate desfășura activități la panouri fotovoltaice montate pe acoperișuri sau structuri metalice, la turbine eoliene sau în spații tehnice unde sunt amplasate invertoare și baterii de acumulare. Aceste activități implică riscuri precum electrocutarea, arcurile electrice, incendiile, căderea de la înălțime sau accidentele mecanice. Din acest motiv, respectarea normelor SSM este obligatorie și reprezintă o condiție pentru autorizarea și desfășurarea activității. Conform legislației, angajatorul are obligația de a evalua riscurile profesionale, de a asigura instruirea periodică a personalului și de a pune la dispoziție echipamentul individual de protecție adecvat (cască, mănuși electroizolante, centură de siguranță, încălțăminte de protecție etc.). La rândul său, tehnicianul are obligația de a respecta instrucțiunile de securitate, de a utiliza corect echipamentele și de a anunța orice situație periculoasă. În cazul lucrărilor în instalații electrice, se aplică principiul „deconectare – verificare – legare la pământ – semnalizare”, conform reglementărilor tehnice în vigoare, pentru prevenirea electrocutării și a accidentelor grave. De asemenea, în contextul utilizării surselor regenerabile, trebuie respectate normele privind protecția mediului și gestionarea deșeurilor electrice și electronice, inclusiv prevederile privind reciclarea panourilor fotovoltaice și a bateriilor uzate.